A fost odată ca niciodată un mare rege în al cărui regat domnea pacea și prosperitatea. Poporul îl iubea și îl slăvea ca pe un mare conducător și îl aprecia pentru înțelepciunea de care dădea dovadă. La curtea lui trăia de o bună vreme un înțelept care îi devenise slujitor de nădejde și sfătuitor în situații dificile. Cu toate că tot ce obișnuia să spună slujitorul când îi cerea părerea era ”e un lucru bun, regele meu”, asta îi era suficient regelui pentru a avea încredere că judecata lui era cea dreaptă.

Până la un moment dat. Până la momentul în care, mânuind greșit pușca la o partidă de vânătoare, regele și-a retezat un deget. Când și-a auzit slujitorul spunând și de această dată ”e un lucru bun, regele meu”, s-a gândit că este luat în batjocură și a decis să îl arunce după gratii drept pedeapsă.

La scurtă vreme după acest incident, regele a plecat într-o călătorie pe mare. Din păcate, o furtună năprasnică a lovit corabia și regele a ajuns să naufragieze pe o insulă locuită de canibali. Aceștia, bucuroși de oaspeți, au pregătit focul și oala pentru a găti o supă din marele rege și alți câțiva supraviețuitori. Din întâmplare, unul dintre canibali a observat că regele are un deget lipsă și, cum după credința lor nu puteau mânca oameni care nu erau compleți, l-a gonit pe rege, astfel că acesta a scapat cu viață.

Printr-o serie de întâmplări fericite, regele ajunge să fie salvat de pe acea insulă și se întoarce în regatul său. Ros de remușcări, îl scoate din pușcărie pe slujitorul cel înțelept, îi cere scuze că s-a îndoit de el și mai ales că din pricina lui a trebuit să stea atâta vreme după gratii.

”A fost un lucru bun, regele meu”, îi  spune slujitorul fără nicio urmă de supărare. Regele își înfrânează impulsul de a se considera din nou batjocorit și îl întreabă cum de continuă să susțină că a fost ceva de bine, chiar și după o perioadă așa lungă de suferință.

”Regele meu, dacă nu ați fi luat decizia de a mă arunca după gratii, cu siguranță v-aș fi însoțit în călătoria pe mare și cum eu nu aveam niciun deget lipsă, aș fi sfârșit hrană pentru canibali.”

 

E un lucru bun, popor român, că în urmă cu câteva zile o mână de oameni politici a turnat picătura care a umplut paharul. Agonizam de prea multă vreme toți grămadă în micul lighean de speranță în bine rămasă. Am ales de prea multe ori până acum ca opțiune la vot răul cel mai mic fără să mai avem neapărat reper despre cât de mic este cu adevărat acel rău mai mic. Ne-am umplut de furie, ne-am părăsit țara, ne-am pierdut încrederea și, mai ales, ne-am pierdut unii de alții. Ne-am suspectat, reciproc, în funcție de opinia politică. Ne-am învinuit votanții roșii și nevotanții nepăsători. Ne-am purtat ca și când n-am trăi cu toții în aceeași țară ce urmează a fi a copiilor noștri.

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE! Ne cheamă imnul țării ori de câte ori îi dăm glas. Iar români de pretutindeni au auzit chemarea lui și au chemat la rândul lor. S-a stat zile în șir în piețele țării umăr lângă umăr, cunoscuți printre necunoscuți, cu mic și mare, uniți în gând și în atitudine. S-a vorbit într-un glas și s-a făcut lumină la un semn. Se poate. Se poate croi altă soartă!

Asta au simțit curgându-le prin sânge câteva sute de mii de oameni. Iar speranța mea este că așa ceva nu se mai uită vreodată și că la ce urmează a fi se va privi din această direcție.

Astăzi #rezist și #constat că:

  • după toate guvernările care s-au perindat în fruntea țării de la revoluție încoace, o diferență esențială în bine nu a făcut vreuna dintre ele, indiferent de ce culoare s-a purtat la rever;
  • avem un președinte de țară a cărui victorie în alegeri o pot pune mai degrabă pe imaginea proastă a contracandidatului, nu pe demonstrația propriilor calități;
  • avem mai multe partide în parlament și pentru că o parte a poporului urăște PSD-ul, nu neapărat pentru că votul acordat celorlalte a fost unul de încredere;
  • opoziția politică este din ce în ce mai impotentă pentru că umbrela urii pentru PSD o salvează oricum;
  • simpla exercitare a votului nu este suficientă și nu doar din perspectiva slabei prezențe la vot, ci mai ales din nevoia unei aduceri aminte constante puterii politice că a primit vot de reprezentare a poporului, nu putere de stăpânire a lui și a țării;
  • lupta pentru putere a devenit atât de crâncenă, iar minciunile politice atât de frecvente și pentru că au constatat că după instalarea la putere nu prea îi mai deranjăm cu trasul la răspundere față de îndeplinirea promisiunilor electorale.

 

Consider că este esențial:

  • să fim uniți în momentele critice, dar că ar fi și extrem de eficient să fim uniți constant și să aducem aminte periodic (pașnic, dar ferm) celor care ne conduc că sute de mii de oameni veghează țara;
  • să ținem în minte ideea că interesul nostru, al tuturor, este să construim prezentul și viitorul și că dezbinarea politică nu ne este de niciun folos;
  • să încurajăm formarea unei noi generații de oameni politici prin garantarea prezenței constante a câtorva sute de mii de oameni la postul #îmipasă.

 

 

 

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

 

Despre
Numele și prenumele mele sunt Pavel Anca-Elena, m-am născut ca scorpion-paradoxal în 1976, am avut experiența căsătoriei și a divorțului deopotrivă, sunt binecuvântată cu 2 copii magnifico-incredibili, am făcut trecerea de la o profesie în mijlocul cifrelor și al hârtiilor, la una care se ocupă cu știința sufletului, iar în ziua în care am împlinit 40 de ani am trăit dansând și cu sufletul zâmbind pentru că m-am constatat în sfârșit ancorată cu bucurie în propria viață. Mai mult...

Lasati un mesaj

Start typing and press Enter to search