Sărbători fericite?

De pe la jumătatea lunii decembrie, cu formula ”Sărbători fericite!” încheiem aproape fiecare convorbire, mesaj sau întâlnire. Ceea ce ne dorim și nouă, doar că în ultimii ani pare o adevărată provocare să ajungem să ne împlinim urarea. Alergăm după cadouri, împodobim bradul, facem curățenie și decorăm casa de sărbătoare, pregătim cozonaci și sarmale. Traficul e infernal, magazinele sunt pline de oameni.  Mergem la coafor și cosmetică pentru ca de sărbători să avem o apariție adecvată. E musai să ne organizăm timpul cu mare atenție, că dacă ratăm o programare făcută sunt slabe șanse să mai prindem alt loc liber. Între timp jonglăm cu job-ul, cu programul copiilor și cu celelalte responsabilități de pe ordinea zilelor obișnuite. Și sfârșim prin a ne plânge că e gălăgie și agitație ca la circ în viața noastră, când se spune că sărbătorile sunt despre iubire, liniște și pace sufletească.

M-am lăsat și eu prinsă în vârtejul ăsta de suficient de multe ori cât să ajung să mă gândesc că doar butonul unei telecomenzi magice m-ar putea opri din ritmul frenetic. De parcă urma să dau testul femeii care ține cont de toate detaliile ce presupun organizarea unor sărbători perfecte. Inevitabil, după ce terminam maratonul probelor, cu urme vagi de satisfacție, tot ce îmi doream era să merg să dorm.

Când am început mai degrabă să mă bucur că au trecut sărbătorile, m-a izbit absurdul situației. Mie chiar îmi plac sărbătorile de iarnă! Dacă se mai și potrivește să ningă, ador să mă plimb seara pe stradă, printre oameni, fără vreo grabă sau vreun țel anume, să privesc fulgii de nea cum dansează  peste luminile orașului și aștern covorul alb. Dar fix asta nu mai făcusem de nici nu mai știam câtă vreme. Bifasem toată lista lui trebuie și nici măcar nu făcusem o listă a lui îmi doresc. Ucideam spiritul Crăciunului meu, dacă nu prin premeditare, măcar prin imprudență.

STOP! este indicatorul ce semnalizează un capăt de drum la care e nevoie să te oprești și să te asiguri că este în siguranță să mergi mai departe. Se știe cât este de important să respecți indicatoarele în trafic. În călătoria prin viață se aplică aceleași reguli.

Așa că, într-o bună zi eu m-am oprit, am evaluat situația și am decis să fac schimbări majore:

  • Să întocmesc prima dată lista cu ceea ce îmi doresc;
  • Să fac trierea drastică a operațiunilor din categoria ”trebuie”;
  • Să țin cont că și zilele de dinainte sunt zile din viața mea, la fel de prețioase ca și zilele de sărbătoare;
  • Să mă bucur de împodobirea bradului și de fiecare activitate în parte;
  • Să îmi însoțesc copiii la joaca în zăpadă cât mai des;
  • Să organizez cu ei seri de povești lângă un ceai cald;
  • Să țin cont că peste ani nu îmi voi aduce aminte ce am mâncat la fiecare masă de Crăciun, ci cum m-am simțit lângă cei dragi;
  • Să îmi pun mereu sub brad un cadou de la mine pentru mine.

Să fii fericită de sărbători! Este ceea ce urez, mai nou, de pe la mijlocul lui decembrie.

Articol publicat în ediția de decembrie 2018 a revistei Femeia. 

Despre
Numele și prenumele mele sunt Pavel Anca-Elena, m-am născut ca scorpion-paradoxal în 1976, am avut experiența căsătoriei și a divorțului deopotrivă, sunt binecuvântată cu 2 copii magnifico-incredibili, am făcut trecerea de la o profesie în mijlocul cifrelor și al hârtiilor, la una care se ocupă cu știința sufletului, iar în ziua în care am împlinit 40 de ani am trăit dansând și cu sufletul zâmbind pentru că m-am constatat în sfârșit ancorată cu bucurie în propria viață. Mai mult...

Lasati un mesaj

Start typing and press Enter to search